Credinţă

Ce-aş putea să-mi doresc, dacă oricum tu hotărăşti ce pot să-mi doresc?
Ce rost are să vreau, ce rost are să încerc, de ce să gândesc?
Ce-aş putea să-ţi cer, dacă oricum tu ştii ce-aş vrea să-ţi cer?
Sunt ca-ntr-un film în care replicile au fost de mult scrise şi urmează să fie rostite negreşit în exact ordinea aleasă de regizor.
Eu sunt pentru că tu ai spus să fiu.
Joc de-a voinţa în care vrei să vreau.

Adormi puţin. Uită de mine pentru o clipă, să pot gândi ceva ce nu ţi-a trecut dinainte prin cap.
Adormi şi lasă-mă să-mi scriu singur măcar un crâmpei din viaţă.
Să dorm...un somn neprogramat.

Nu te-ai săturat să ştii totul dinainte?
Uite...acum scriu o tâmpenie pe care tu o ştii de mult pe de rost.