Intențiile mele

E noapte. Afară e frig și plouă. Din când în când aud fie câte-o ambulanță, fie câte-un vers în surdină [...sometimes I can't believe...], în rest numai respirația ei pe umărul meu stâng, înclinat spre a o săruta.
Dintr-un colț o lumânare înalță umbra siluetei noastre pe peretele din dreapta.
Pielea-i emană citrice, piper și trandafiri...fiorii ce adesea imi schimbau trilogia minții...buzele ei, răspunsul la întrebarea nerostită...apa ce picură pe balustrada balconului.
Pătura ce ne învelește ascunde gemete cu jumătate de gură spuse.
O iubesc și ea știa asta, deaia mi se oferea toată.
Știe că mâine n-am să mai fiu acolo, așa că-mi strânge mâna până o doare.
Ne-am închis ochii, și-n sărutul ăla timpul a uitat de noi.

To die. To sleep. No more...

Tot ceea ce nu înțeleg mă ucide.
Este un mort care continuă
Să ceară lămuriri,
Și să nu le primească, și să insiste,
Pentru că nici în lumea cealaltă
Nu se poate trăi fără să înțelegi.
Deci mori și acolo și astfel te naști,
Mereu și mereu,
Ca să poți înțelege
Ceea ce e de neînțeles...